![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() ![]()
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]()
Actualmente Dieceza de Iaşi este păstorită de PS Iosif Păuleţ. Pentru o listă completă a păstorilor Diecezei de Iaşi, daţi click aici.
Adresa: Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, 700064-Iaşi
S-a născut la 17 octombrie 1954, în localitatea Tămăşeni, judeţul Neamţ. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1969 la Tămăşeni, Şcoala de Cantori în anul 1973 la Iaşi şi Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi în anul 1979. A fost hirotonit preot la 29 iunie 1979, la catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, de către Excelenţa Sa Mons. Jakab Antal, episcop auxiliar de Alba Iulia. A activat ca vicar la Oţeleni (1 august 1979 - 1 octombrie 1980), Pildeşti (1 octombrie 1980 - 6 decembrie 1982), Iugani (6 decembrie 1982 - 13 decembrie 1982) şi Roman (13 decembrie 1982 - 1 august 1983), paroh la Schineni (1 august 1983 - 1 martie 1987) şi Cireşoaia (1 martie 1987 - 1 septembrie 1991), director spiritual la Seminarul Mare din Iaşi (1 septembrie 1991 - 1 septembrie 1994), director spiritual la Seminarul Mic din Bacău (1 septembrie 1994 - 1 martie 1996), paroh la Oneşti (1 martie 1996 - 31 august 2010), decan al Decanatului de Trotuş (28 martie 1996 - 31 august 2010), paroh la Suceava (1 septembrie 2010 - 5 august 2019) şi decan al Decanatului de Bucovina (1 octombrie 2010 - 5 august 2019); ca decan a făcut parte şi din componenţa Consiliului Prezbiteral, fiind membru de drept, dar şi din cea a Consiliului Consultanţilor din Dieceza de Iaşi. La 6 iulie 2019, Papa Francisc l-a ales şi l-a numit pe Mons. Iosif Păuleţ episcop de Iaşi. Consacrarea a fost oficiată în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi, la 6 august 2019, de către PS Petru Gherghel, co-consacratori fiind ÎPS Ioan Robu şi PS Aurel Percă.
Motoul ales este preluat din imnul Gloria de la sfânta Liturghie ("Quoniam tu solus Sanctus, tu solus Dominus, tu solus Altissimus, Iesu Christe..."), voind să sublinieze că Isus Cristos este singurul Domn-Dumnezeu, căruia i se cuvine toată cinstea şi mărirea din partea oamenilor, creaturile sale, chemaţi să-i slujească în Biserică şi în societate. În centrul scutului apare o ramură cu flori de nard, flori care dintotdeauna, în iconografia Bisericii, sunt simbolul sfântului Iosif, sfântul patron al episcopului Iosif; apoi, această imagine vrea să însemne şi un act filial de devoţiune faţă de Sfântul Părinte Papa Francisc, întrucât şi pe stema acestuia este reprodusă o floare de nard. În partea de sus a scutului se află o stea, simbol marian clasic, Stella matutina din Litania lauretană, care îşi răspândeşte de sus lumina şi sub a cărei protecţie maternă noul episcop îşi pune slujirea sa pastorală. Steaua este de argint, simbol heraldic al transparenţei, deci al purităţii, puritatea feciorelnică a Maicii noastre cereşti. Culoarea de fond a scutului este a aurului, primul dintre metalele preţioase, simbol al primei dintre cele trei virtuţi teologale, credinţa, prin care ne încredinţăm planului de mântuire pe care Dumnezeu îl are cu noi. Partea de sus a scutului este de culoare roşie, semn al iubirii şi al sângelui, iubirea extremă a Tatălui care îl trimite pe propriul său Fiu să-şi verse sângele pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Culorile roşu şi auriu reiau culorile de pe stema Moldovei, ţara de origine a noului episcop şi a misiunii sale. În spatele scutului se află crucea de aur, cu cinci pietre preţioase, de culoare roşie, simbolizând cele cinci răni ale lui Isus. Deasupra se află pălăria de prelat cu două cordoane, având 12 canafuri, şase de o parte şi şase de cealaltă parte, toate de culoare verde.
Adresa: Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, 700064-Iaşi;
S-a născut la 3 aprilie 1965 în localitatea Săbăoani, judeţul Neamţ, Dieceza de Iaşi. A urmat şcoala generală în satul natal, iar din 1979 a învăţat la Liceul "Roman Vodă" din Roman. A frecventat apoi Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, între 1983 şi 1991, absolvind cu echivalentul Bacalaureatului în Teologie. A fost hirotonit preot la Roma de către Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, la 26 mai 1991. În cei 30 de ani de preoţie a îndeplinit mai multe sarcini pastorale şi responsabilităţi: 1991-1994, vicar la Parohia "Sfântul Nicolae" din Bacău; 1994-2004, prefect de disciplină la Seminarul Liceal "Sfântul Iosif" din Bacău; 2004-2010, econom diecezan la Episcopia Romano-Catolică de Iaşi; 2010-2021, paroh la Parohia "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi. De la 1 septembrie 2021 a fost numit paroh al Parohiei "Sfântul Nicolae" din Bacău şi decan al zonei pastorale Bacău Centru. Este cunoscător al limbilor franceză şi italiană, a participat la diverse cursuri de formare, printre care "Organisation, animation d'une Caritas Diocésaine" la Lion, Franţa, în 1992, şi la Cursul Internaţional pentru Formatorii de Seminarii la Academia "Regina Apostolorum", Novara, Italia, în 1993. S-a dedicat studiului cuvântului lui Dumnezeu, coordonând lucrarea de studii biblice "Introducere în Sfânta Scriptură", publicată în 2001. În ziua de 30 septembrie 2021, Sfântul Părinte Papa Francisc l-a numit pe Mons. Petru Sescu episcop auxiliar al Diecezei de Iaşi, atribuindu-i scaunul episcopal titular de Murcona. Consacrarea a fost oficiată în Catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi, la 11 noiembrie 2021, de către PS Iosif Păuleţ, co-consacratori fiind PS Petru Gherghel, episcop emerit, şi ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti.
Cuvintele alese de Mons. Petru Sescu ca moto sunt preluate din Psalmul 100, versetul 2 (Servite Domino in laetitia - "Slujiţi Domnului cu bucurie"). Sunt doi termeni foarte puternici care se leagă admirabil: o slujire adevărată trebuie să fie făcută sub impulsul bucuriei. Bucuria adevărată, spunea Sfântul Francisc din Assisi (referindu-se la Iac 1,2), nu e separată de cruce, care ne descoperă infinita iubire a lui Dumnezeu pentru noi. Stema este divizată în patru părţi de crucea care stă la baza oricărei mărturii creştine autentice: "Departe de mine gândul de a mă lăuda cu altceva decât în crucea Domnului nostru Isus Cristos" (Gal 6,14). Culoarea roşie de pe fondul stemei face referinţă la caritate şi la sânge: iubirea nemărginită a Tatălui milostiv care îl trimite pe propriul Fiu pentru a-şi vărsa sângele din iubire pentru oameni, dar şi iubirea generoasă a creştinului manifestată prin sacrificiu până la martiriu. Primul simbol din stemă este un soare cu monograma lui Cristos, IHS (Iesus Hominum Salvator). Este o referinţă la centralitatea lui Cristos, care este lumen gentium ("lumina neamurilor"), a cărui strălucire nu poate fi învinsă de întunericul lumii. În partea dreaptă sus este monograma Sfintei Fecioare Maria, Mama Preotului veşnic şi Regina Apostolilor. În partea dreaptă jos apare simbolul Sfintei Scripturi, cuvântul viu, care ni-l revelează pe Cristos, simbolizat prin cele două litere greceşti, Α şi Ω: "Eu sunt alfa şi omega, cel care este, care era şi care vine" (cf. Ap 1,8). Prezenţa Bibliei pe stemă se datorează şi faptului că Mons. Petru s-a preocupat, pe când era formator la seminar, într-un mod mai aparte, de studiul Sfintei Scripturi. Nu putea lipsi trandafirul, care o reprezintă pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus, cea care a promis că va face să cadă din cer o ploaie de trandafiri, iar numirea episcopală din partea Vaticanului a sosit chiar în ziua morţii acestei sfinte, la 30 septembrie. Toate aceste patru simboluri apar în culoarea de fond a scutului, culoarea aurului, cel mai preţios metal, care este şi simbolul primei virtuţi teologale, credinţa. Aşadar, prin credinţă primim cuvântul lui Dumnezeu şi ne abandonăm mijlocirii lui Isus, a Mariei şi a sfinţilor, reprezentaţi de Sfânta Tereza de Lisieux. În spatele scutului se află crucea de aur, cu cinci pietre preţioase, de culoare roşie, simbolizând cele cinci răni ale lui Isus.
Adresa: Bd. Ştefan cel Mare, nr. 26, 700064-Iaşi;
S-a născut la 28 iunie 1940, în localitatea Gherăeşti, judeţul Neamţ. A absolvit Şcoala Generală de 7 clase în anul 1955 la Gherăeşti, Şcoala de Cantori în anul 1959 la Iaşi şi Institutul Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi în anul 1965. A fost hirotonit preot la 29 iunie 1965 la Alba-Iulia de către episcopul Marton Aron. A activat ca vicar la Barticeşti (1 ianuarie 1966 - 1 iulie 1967) şi Rădăuţi (2 iulie 1967 - 31 octombrie 1970). La 1 noiembrie 1970, a fost numit profesor la Seminarul din Iaşi, iar în martie 1975 rector la acelaşi seminar. La 21 februarie 1978, Papa Paul al VI-lea l-a numit, printr-un decret al Sfintei Congregaţii a Episcopilor, ordinarius ad nutum Sanctae Sedis cum munere administratoris apostolici al Episcopiei de Iaşi. Instalarea a avut loc la 4 aprilie 1978. În timpul păstoririi ca administrator apostolic (21 februarie 1978 - 14 martie 1990) s-au ridicat numeroase biserici, s-a ridicat moderna clădire a Seminarului din Iaşi, s-au deschis numeroase parohii noi, au fost hirotoniţi aproape 150 de preoţi, au fost trimişi mai mulţi preoţi la studii în străinătate, s-au făcut numeroase vizite pastorale etc. "Revoluţia" din anul 1989 a deschis un orizont nou de reorganizare bisericească şi de propăşire spirituală. Astfel, la 14 martie 1990, Papa Ioan Paul al II-lea l-a ales şi l-a numit pe Mons. Petru Gherghel episcop de Iaşi. Consacrarea a fost oficiată la Seminarul din Iaşi, la 1 mai, acelaşi an, de către cardinalul Angelo Sodano, co-consacratori fiind ÎPS Ioan Robu şi de PS Reinhard Lettmann (episcop de Münster).
"Părinte sfânt, păzeşte în numele tău pe aceştia pe care mi i-ai dat ca să fie una precum suntem şi noi" (In17,11). "Şi nu numai pentru aceştia mă rog, ci şi pentru aceia care vor crede prin cuvântul lor în mine; ca toţi să fie una, precum tu, Părinte, în mine şi eu în tine, ca şi aceştia să fie una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis" (In 17,21). "Cât timp vom fi una - Cristos va fi în mijlocul nostru, şi cine va fi împotriva noastră?" (Rom8,32). Inspirându-se din aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi, PS Petru Gherghel şi-a făcut un adevărat program al misiunii episcopale - "ca toţi să fie una" - dorind să-şi ofere viaţa de episcop şi de păstor pentru unitatea Bisericii şi a lumii, să devină instrumentul acestei uniri şi al păstrării comuniunii totale cu Cristos, cu Sfântul Părinte şi cu toţi episcopii, al păstrării tezaurului încredinţat poporului creştin. În această muncă şi aspiraţie la unitate, ocrotitorii principali sunt preasfânta Fecioară Maria şi sfântul Iosif, iar centrul care trebuie să atragă pe toţi este biserica episcopului - catedrala -, inima diecezei fiind seminarul, care pregăteşte pe viitorii colaboratori ai episcopului. "Ca toţi să fie una" - în credinţă, în iubire, în muncă şi în viaţă: "ca toţi să fie una" în slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ca toţi să regăsească unitatea aceleiaşi credinţe şi în celebrarea aceleiaşi Euharistii.
|
![]() |
![]() |
![]() |
![]() ![]()
|
![]() |
![]() |
![]() |
Episcopia Romano-Catolică de Iaşi * Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26, 700064-Iaşi (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design şi conţinut copyright 2001-2025 * ![]() | ![]() |